A fost odata ca niciodata o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare si cel mijlociu erau tare nazdravani, iar cel mic era foarte cuminte si foarte harnic.
Si intr-o zi, capra ii chema pe cei trei iezisori si le zise:
– Dragii mamei copilaşi! Eu ma duc in padure ca sa aduc ceva de mancare. Voi trebuie sa inchideti usa dupa mine, sa trageti zavorul, sa ascultati unul de altul, sa stati cuminti in casa si sa nu deschideti usa la nimeni. Cand ma voi intoarce, o sa ma recunoasteti pentru ca am sa va cant un cantecel:
- Trei iezi cucuieti
- Usa mamei descuieti!
- Ca mama v-aduce voua:
- Frunze-n buze,
- Lapte-n tate,
- Drob de sare
- In spinare,
- Malaias
- In calcaias,
Smoc de flori,
La subtiori.
Si zicand aceste lucruri, capra isi saruta iezisorii si pleca. Iezisorii inchisera usa, trasera zavorul si stateau cuminti in casa.
Dar in acest timp, dupa casa statuse lupul - cumatrul caprei, care ascultase tot ce vorbise capra cu iezisorii ei. Asa ca nu mai statu pe ganduri si se infiinta la usa si incepu sa cante:
- Trei iezi cucuieti
- Usa mamei descuieti!
- Ca mama v-aduce voua:
- Frunze-n buze,
- Lapte-n tate,
- Drob de sare
- In spinare,
- Malaias
- In calcaias,
Smoc de flori,
La subtiori.
Atunci iedul cel mare spuse:
- Ei! A venit mamuca, ma duc sa-i deschid!
Dar cel mic il opri, spunandu-i:
- Nu te duce fratioare sa deschizi, ca nu e mamuca, tu nu vezi ce glas gros si ragusit are? Asta nu e mamuca, eu o cunosc dupa glas.
Atunci iedul cel mare nu deschise. Dar lupul auzind aceste lucruri, se duse repede la fierarul din padure sa-si ascuta dintii si limba pentru a avea glasul subtire ca al caprei.
Apoi se intoarse iarasi la usa caprei, cantand:
- Trei iezi cucuieti
- Usa mamei descuieti!
- Ca mama v-aduce voua:
- Frunze-n buze,
- Lapte-n tate,
- Drob de sare
- In spinare,
- Malaias
- In calcaias,
Smoc de flori,
La subtiori.
Atunci iedul cel mare spuse:
- Ei! A venit mamuca, ma duc sa-i deschid!
Dar cel mic il opri iarasi, spunandu-i:
- Nu te duce fratioare sa deschizi, ca nu e mamuca. Acum are glasul subtire, dar tot nu e mamuca, pentru ca eu o cunosc dupa glas.
De data aceasta iedul cel mare nu mai asculta de iedul cel mic si se duse iute catre usa. In acest timp, iedul cel mic apuca sa se ascunda in horn, cel mijlociu sub o copaie, iar cel mare trase zavorul si se baga dupa usa. Si cine aparu in usa? Lupul...
Si cum acestuia ii scaparau ochii si-i sfaraia gatlejul de flamand ce era, hat il apuca pe iedul cel mare si il mananca. Apoi se linse frumusel pe bot, se invarti putin prin casa, apoi se aseza un pic pe copaie sa se odihneasca.Si nu se stie ce s-a intamplat, ori copaia a scartait, ori lupul a stranutat, cert e ca iedul cel mijlociu de sub copaie a zis:
- Sa traiesti nanasule!
Si atunci lupul a zis:
- Aici erai? Ia vino la nanasul sa te sarute; si puse mana pe el si hat il manca si pe acesta dintr-o inghititura.
Apoi mai cauta el ce mai cauta prin casa, dar pe iedul cel mic nu-l gasi. Si apoi pleaca in padure. Cum pleca lupul, iedul cel mic, cobori din horn, inchise usa si trase zavorul.
La scuta vreme, apare si capra si canta la usa:
- Trei iezi cucuieti
- Usa mamei descuieti!
- Ca mama v-aduce voua:
- Frunze-n buze,
- Lapte-n tate,
- Drob de sare
- In spinare,
- Malaias
- In calcaias,
Smoc de flori,
La subtiori.
Atunci iedul cel mic ii deschise repede usa si cu lacrimi in ochi ii povesti caprei tot ce s-a intamplat: cum a venit lupul si a cantat la usa cantecelul, cum iedul cel mare a deschis usa si cum lupul i-a mancat pe cei doi fratiori ai lui.
Si atunci capra, vai saraca ce a mai plans. Si ce s-a gandit capra? Sa se razbune pe lup, sa-i faca de petrecanie. Si s-a apucat sa faca multa-multa mancare: ciorbita, mamaliga cu sarmale, placinta si fel de fel de bucate. Apoi sapa in gradina o groapa mare, o umplu cu jaratec si cu lemne putregaioase ca sa arda mocnit, deasupra puse o rogojina si peste rogojina un scaunel de ceara si o masa de ceara.
Apoi pleca in padure ca sa-l cheme pe lup la masa. Cand il gasi pe lup ii spuse ca ea a fost dupa mancare in padure si in lipsa ei a venit cineva si i-a mancat doi iezisori. Atunci lupul zise:
- Probabil ca ursul i-a mancat.
Atunci capra ii spuse lupului ca ea a pregatit un praznic pentru iezisorii ei si il invita si pe el la masa. Lupul, flamand cum e din fire, cand auzi de mancare, accepta imediat. Si ajungand acasa, capra il pofteste pe lup pe scaunelul de ceara si ii pune pe masuta de ceara toata mancarea pe care o pregatise. Lupul incepe a manca cu mare pofta, incat sarmalele ii mergeau pe gat nemestecate, intregi, una cate una: cogalt, cogalt, cogalt.
Si cum manca lupul, dintr-o data scaunelul de ceara s-a topit, masuta de ceara s-a topit, rogojina s-a rupt si lupul a cazut in groapa cu jaratec.
Si cand s-a vazut lupul acolo, a inceput sa strige:
- Ajutor, salvati-ma, mi-a luat foc blanita!
Atunci capra i-a raspuns:
- Asa cum tu mi-ai mancat iezisorii si mi-ai ars sufletul, asa sa arzi si tu in groapa cu jaratec.
Apoi capra si cu iedul cel mic au aruncat peste lup o capita cu fan ca sa arda mai bine si au aruncat si cu bolovani in el pana l-au omorat.
Si incalecai pe-o sa si-ti spusei povestea asa, si incalecai pe-o capsuna si-ti spusei o mare si gogonata minciuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu